Head.png
Meşteşugul caşcavalului opărit – tradiţie de familie

Creşterea animalelor a fost şi rămâne ocupaţia de bază a locuitorilor satelor din Brăduleţ, aşa cum şi produsele obţinute din lapte, nelipsite pe mesele sătenilor, au reprezentat din cele mai vechi timpuri hrana principală. Pe mese de lemn rotunde şi joase, aşa cum se întâlneau în mai toate gospodăriile de la ţară, ţăranii aveau aproape la orice masă străchini de lut cu lapte dulce sau acru, alături de o bucată de mămăligă vârtoasă.

Despre producerea caşcavalului opărit, ca unul dintre primii producători este menţionat Ion Nicolae zis Despuş, din cătunul Slămneşti care aparţinea comunei Galeş, care undeva prin preajma anului 1900 aducea acest nou meşteşug în sat şi în împrejurimi. Ca multe alte familii din vremea aceea, şi Despuş avea mulţi copii, 10 la număr, pe care i-a învăţat la rândul lor cum să prepare caşcavalul. Se crede că găleşeanul din Slămneşti ar fi învăţat secretul noului produs de la Corbeni, unde a stat ani buni cu vitele sale. Şi atât de bine a învăţat Despuş meşteşugul producerii caşcavalului, încât devenise foarte căutat de negustorii din Bucureşti, interesaţi să-l comercializeze în Capitală.
De la Despuş a prins meşteşugul caşcavalului, se pare, şi Ion Cerbureanu, zis Bălaşa, sau Nicu Cercel, sătean din Galeşul de Sus, despre care se spune că era un om foarte gospodar. Acesta dezvoltase practic o mică afacere a timpurilor acelora, adunând lapte de la proprietarii de vite din zonă, pe care îl folosea pentru a prepara caşcaval obţinut din caş pus la dospit, apoi fărâmiţat la timpul potrivit, opărit şi modelat cu mâinile pentru a prinde formă. Nicu Cercel vindea apoi caşcavalul cu ajutorul unui târgoveţ din Muşăteşti, produsele sale fiind la fel de căutate ca şi ale predecesorului său, Despuş.
Meşteşugul caşcavalului opărit în casă s-a transmis de atunci din generaţie în generaţie, fiind deja o adevărată tradiţie de familie, prezentă în majoritatea gospodăriilor din zonă. 
Vestea despre gustul desăvârşit şi aroma inconfundabilă a caşcavalului produs în satele comunei Brăduleţ au ajuns departe. În 1969, la Salonul Internaţional al Alimentaţiei (SIAL), printre numeroasele produse prezente la standul românesc al expoziţiei s-a numărat şi caşcavalul produs de un sătean din Brădet. Ajuns în faţa standului României, preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, a gustat doar două produse specifice ţării noastre: caşcavalul de la Brădet şi cabernetul de Sâmbureşti. Produsele degustate de preşedintele de Gaulle nu au fost alese însă întâmplător, şeful statului francez fiind informat în prealabil despre cele mai gustoase produse tradiţionale ale fiecărei ţări prezente la expoziţie. Emil Teodorescu, reprezentant al agriculturii argeşene în delegaţia României, povesteşte că preşedintele Franţei a zăbovit destul de mult în faţa produselor noastre tradiţionale, fiind extrem de încântat de gustul caşcavalului. După ce Charles de Gaulle a trecut la standul următor, distribuitorii prezenţi la salonul internaţional s-au arătat interesaţi de încheierea unor contracte cu producătorul român al caşcavalului de la Brădet. A fost, practic, imposibil, întrucât acesta era un simplu ţăran, iar producţia realizată în gospodăria proprie era prea mică.

 

Formular interactiv