Head.png
Anii industrializării

În anii ’60 ai secolului al XX-lea, tinerii din satele cu tradiţie în creşterea animalelor şi în prepararea produselor specifice au fost recrutaţi pentru a învăţa de la producătorii din Dobrogea şi Bărăgan cum se produce la nivel industrial caşcavalul opărit din caş baschiu. Printre tinerii chemaţi la ucenicie se numărau şi locuitori ai satelor din Brăduleţ şi Galeş, care au lucrat la Smârdioasa (Teleorman), Slobozia (Ialomiţa) şi Călăraşi fie la prepararea caşului baschiu, fie ca opăritori.

O parte dintre ei au revenit ulterior în Argeş, la unitatea de producere a caşcavalului deschisă la Brădet. Alţii, rămaşi la Smârdioasa, au realizat o adevărată istorie a caşcavalului de export produs aici exclusiv de locuitori ai comunei Brăduleţ, muncind în echipe de câte şase – meşter, calfă şi patru opăritori – o altă echipă lucrând la caşul baschiu.
La nivel de producţie industrială, procesul tehnologic are trei etape: închegarea laptelui şi obţinerea caşului baschiu, opărirea şi formarea roţilor şi  zvântarea şi maturarea produsului cu parafinare sau creuvacare. Caşcavalul produs de pricepuţii oameni ai comunei Brăduleţ la Smârdioasa ajungea cu vagoanele sau cu vaporul în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii – în Canada, Statele Unite, Grecia, Liban, Siria sau Kuweit.
În 1965, la Brădet, s-a deschis o unitate a ICIL Curtea de Argeş, unde se producea caşcaval mic, cu formă plată. Ulterior însă a fost solicitat caşcavalul cu formă bombată, ce a fost obţinută după ce unul dintre specialiştii satului a modelat caşul opărit în formă de pălărie ciobănească şi l-a pus în saramură rece, rămânând bombat ca o pălărie.

 

Formular interactiv