Head.png
Schitul Brădet şi Biserica monument istoric

Existenţa vieţii monahale în zonă este atestată încă din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân, dovezile de natură istorică indicând existenţa unei sihăstrii de călugări între 1395 şi 1396, sihăstrie dezvoltată în acele vremuri pe locaţia unde se află astăzi biserica monument istoric a satului Brădet.


400 de ani de sihăstrie, de istorie şi valori
Izvoarele trecutului Schitului Brădet sunt reprezentate de date istoriografice, evaluări arhitectonice şi documente de cancelarie. Printre dovezile cele mai preţioase se număra un Tetraevangheliar valoros pe care stareţul Lazăr al Brădetului împreună cu obştea sa din mănăstirea de pe malul Vâlsanului l-ar fi cumpărat, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, de la voievodul Vlad Călugărul, cedând în schimbul preţiosului obiect de cult o treime din Muntele Prislop. Proprietăţile schitului au fost, de altfel, extrem de însemnate, acoperind în trecut o bună parte din ceea ce înseamnă astăzi suprafaţa localităţii. De asemenea, în materie de obiecte preţioase, căutările au arătat că cel mai vechi antimis din Ţara Românească, al arhiepiscopului Luca, a existat la Schitul Brădet, aflându-se în prezent în custodia Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Alte dovezi istorice îi întemeiază pe slujitorii schitului să susţină că înaintaşii lor, primii călugări din Brădet, au fost ucenicii Sfântului Nicodim. Este vorba atât de vecinătatea vechii sihăstrii cu Mănăstirea Cuviosului Nicodim, cât şi de utilizarea frecventă a numelui acestuia în consacrarea monastică a novicilor din obştea de călugări din Brădet. În completarea dovezilor de natură istorică, în localitate s-au păstrat şi denumiri vechi de sute de ani ale unor repere precum Calea Călugărului, Dealul Crucii sau Fântâna La Călugări, repere menite să consfinţească vechimea istorică a Schitului Brădet şi puternicele influenţe ale comunităţii monahale la nivelul zonei. Numele ultimilor stareţi şi monahi din Brădet datează din anii de început ai secolului al XIX-lea, atunci când a fost reactivat Scaunul Episcopal de la Curtea de Argeş şi când documentele atestă vieţuirea schimnicelor Anisia şi Sofia cu ucenicele lor, sub îndrumarea egumenului Partenie al Brădetului. Peste patru secole neîntrerupte avea să fiinţeze aşadar Schitul Brădet (fie de sine stătător, fie ca metoc al Mănăstirii Curtea de Argeş) şi obştea călugă­rească aflată în slujba sa înainte de transformarea sihăstriei în biserică de mir, în curentul reformelor lui Cuza. Mărturiile vieţii monahale au rămas însă, la nivel local, atât în cimitirul edificiului religios, cât şi prin obiectele vechi ale călugărilor descoperite şi păstrate cu sfinţenie în Muzeul Bisericii Brădet. De asemenea, un triptic cu pomelnicul părinţilor care au vieţuit în mănăstire se află astăzi în custodia Patriarhiei Române.

Biserica Înălţarea Domnului – sora mai mică a Mănăstirii Cozia

De o frumuseţe care îţi taie pur şi simplu respiraţia, locaşul de cult ce dăinuie de mai bine de şase veacuri la Brădet - şi care până în urmă cu aproape 200 de ani a fost loc de rugă pentru sihaştrii străvechiului schit de călugări - reprezintă cel mai valoros obiectiv istoric, spiritual şi arhitectural din comuna Brăduleţ. Situat pe partea dreaptă a drumului principal ce străbate localitatea, în inima satului Brădet, acest monument a fost, este şi va rămâne ilustrarea simţirii şi a spiritualităţii româneşti din această zonă a ţării, care îndeamnă la meditare şi reculegere.
Considerat ca fiind primul monument clădit în întregime cu meşteri români, Biserica „Înălţarea Domnului” are o singură turlă şi este construită din piatră şi cărămidă. Referitor la numele ctitorului acestei biserici au circulat de-a lungul timpului o serie de informaţii contradictorii. Astfel, multă vreme, s-a crezut că cel care a ridicat această minunată bijuterie arhitecturală ar fi fost domnitorul Mircea Ciobanul. Studiind însă vechea pictură originală, pe care este menţionat numele ctitorului – Mircea – se observă alături de acesta înfăţişată doamna sa, Mara. Cum soţia lui Mircea Ciobanul era Doamna Chiajna, iar istoricii spun că Mara ar fi fost a doua soţie a lui Mircea cel Bătrân, cercetătorii înclină spre varianta celui de-al doilea ca întemeietor al sfântului locaş. Ca element unic, biserica de la Brădetu este singura ctitorie a lui Mircea cel Bătrân pe care domnitorul apare pictat alături de doamna Mara. De regulă, voievodul era înfăţişat în picturile reprezentând ctitorii unei biserici împreună cu fiul său.
Biserica „Înălţarea Domnului” pare o replică a Mănăstirii Cozia, având similitudini semnificative cu locaşul de cult ridicat de domnitorul Mircea cel Bătrân. În ceea ce îl priveşte pe Mircea Ciobanul, acesta se pare că este doar artizanul unei lucrări de restaurare, moment în care pe pisanie ar fi fost menţionat 1546 ca an al ridicării edificiului. În privinţa anului în care a fost edificată biserica, unii istorici susţin că ar fi vorba de 1397, însă o datare exactă nu a fost niciodată făcută. Dar faptul că Biserica de la Brădet apare consemnată într-un act domnesc redactat în vremea domniei lui Vlad Călugărul, în secolul al XV-lea, demonstrează în mod sigur că exista înainte de anul consemnat pe pisanie.
Cel mai preţios obiect de cult păstrat cu sfinţenie de custozii acestui locaş este icoana denumită „Iisus Pantocrator”. Realizată cu măiestrie de un renumit pictor al vremurilor de demult, icoana îl înfăţişează pe Iisus Hristos în aşa fel încât, din orice unghi ai privi, ai senzaţia că trupul şi ochii Mântuitorului se îndreaptă către tine, fiind, practic, permanent faţă în faţă cu El. Pictată pe lemn din trei bucăţi de scândură din două esenţe – tei şi păr – icoana are fond de aur şi a fost realizată de pictorul Stoica Zugravul în anul 1615 – conform consemnării în limba slavă aflate în partea inferioară. Ea a fost donată bisericii de jupâniţa Boloşina, care avea moşii la Vâlsăneşti, localitate aflată la graniţa de sud a comunei Brăduleţ. Biserica are însă multe alte astfel de obiecte de valoare, aproape toate icoanele prezente pe pereţii sfântului locaş având peste 100 de ani vechime, unele datând chiar şi de acum peste două secole. Catapeteasma a fost iniţial din lemn, însă în urmă cu peste 200 de ani, în vremea când locaşul aparţinea călugărilor, aceasta a luat foc, fiind reconstruită din cărămidă.
Pictura murală ce se înfăţişează azi vizitatorilor are sute de ani vechime. Curgerea timpului, dar şi acţiunile oamenilor şi-au pus amprenta asupra ei, în momentul în care a devenit biserică de mir fumul lumânărilor înnegrind pereţii pe anumite porţiuni. Spectaculoasă rămâne pictura exterioară, ce se aseamănă în mod vizibil cu cele întâlnite pe bisericile din Moldova, element de unicitate pentru locaşurile din Ţara Românească. Pentru a proteja frumoasa pictură de pe peretele vestic de apele Vâlsanului, care ieşeau din matcă şi ajungeau să inunde inclusiv biserica, în 1787 a fost construit la intrarea în sfântul locaş un pridvor, cu temelie de piatră şi stâlpi din lemn de stejar sculptat cu diverse ornamente, elemente de o deosebită valoare artistică.
Un alt element care distinge biserica de la Brădet de alte locaşuri de cult este reprezentat de faptul că intrarea se face coborând două şiruri de trepte - trei la intrarea în pridvor, trei pentru a păşi în biserică.
În curtea bisericii monument se află un mic muzeu amenajat într-o clădire situată pe partea dreaptă la intrare. Aici se regăseşte o adevărată comoară de obiecte de patrimoniu – majoritatea obiecte religioase. Printre cele mai preţioase piese aflate în custodia bisericii se află câteva zeci de cărţi de o inestimabilă valoare, biserica de la Brădet fiind singura care păstrează cartea bisericească veche, din trei judeţe: Argeş, Vâlcea şi Olt. Pe rafturile micului muzeu regăsim exemplare vechi de aproape 250 de ani ale unor scrieri bisericeşti, cele mai vechi fiind un Triod (slujba care se ţine în Postul Paştelui) şi Octoihul Mare ce datează din 1761. Tot aici regăsim un exemplar al Bibliei Lutherane, scrise în germana veche, dar şi alte obiecte de cult vechi de 100-300 de ani, precum antimise, icoane din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, odoare bisericeşti, manuscrise. Printre obiectele expuse se află unelte şi instrumente folosite de localnici în practicarea ocupaţiilor tradiţionale, oamenii locului fiind în vremurile de demult, în afară de păstori – ocupaţia principală în zonă – fierari, rotari, cojocari, ţesători etc. De asemenea, aici se află o ladă de zestre din anul 1745, originală prin faptul că pe interiorul capacului are reprezentată o pictură ce ilustrează simbolic viaţa omului – răsăritul soarelui şi un lăstar reprezentând naşterea omului, un arbore falnic, în toată puterea ilustrând omul în plinătatea vieţii sale, şi luna ce semnifică sfârşitul trecerii omului pe acest pământ.
Alături de muzeu, este ridicat un monument comemorativ în memoria eroilor căzuţi în al Doilea Război Mondial. „Glorie veşnică eroilor din Brădet” - stă scris pe soclul monumentului de piatră, spre amintirea celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea românilor.
Întregul ansamblu bisericesc este înconjurat de un zid de piatră, de asemenea mărturie a vremurilor demult apuse. Zidul de incintă este inclus în lista monumentelor istorice din Patrimoniul României, dată fiind vechimea de aproape cinci secole şi rezistenţa sa în timp.
Obiectivul poate fi vizitat în fiecare duminică şi în fiecare zi de sărbătoare iar, la solicitare, pentru grupuri se pot organiza tururi cu ghid.
Acces:  Argeş, Piteşti – DN 7C (17,5 km) până la Merişani – viraj la dreapta pe DJ 703I (27 km) până în intersecţia către Curtea de Argeş – continuare linie traseu pe DN 73 C (2,3 km) până la comuna Muşăteşti – viraj la stânga pe DJ 703 I (6,7 km) până în comuna Brăduleţ, sat Brădet.

Noul schit – o minune religioasă şi arhitectonică între cer şi pământ

Viaţa monahală avea să renască abia în anul 2004, prin eforturile actualei Arhiepiscopii, ale părintelui stareţ Filotei Dabu şi ale călugărilor care s-au alăturat binecuvântatului demers. Ministerul Culturii a consfinţit reînfiinţarea chiar în ziua în care este sărbătorit Sfântul Nectarie Taumaturgul, unul dintre cei doi sfinţi care dau hramul locaşului monahal. În fapt, schitul este închinat Sfântului Nectarie (9 noiembrie) şi Sfântului Ioan Botezătorul (Naşterea – 24 iunie), nu puţine fiind minunile pe care slujitorii sihăstriei şi drept-credincioşii veniţi din toate colţurile ţării le-au trăit sub lumina şi binecuvântarea sfinţilor, a înalţilor şi a bunilor protectori ai noii sihăstrii.
Reînfiinţarea schitului a presupus alegerea unei alte locaţii, pe culmea Dealului Seci, la 800 m altitudine, la aproximativ un kilometru distanţă de drumul principal şi de locul fostei sihăstrii unde astăzi de află Biserica monument istoric Înălţarea Domnului. Aproape nepământească locaţie ca frumuseţe şi curăţenie, o poiană la înălţime, înconjurată de pădure, accesibilă după un urcuş greoi, sfinţită prin munca şi rugăciunea celor cinci călugări care vieţuiesc acum aici.
Schitul Brădet întâmpină credincioşii sub forma unui ansamblu arhitectonic şi religios.  Casa monahală, singura construcţie existentă în locaţia dintre pământ şi ceruri la momentul reînfiinţării Schitului, este o casă cu arhitectură veche, specifică acestei zone rurale argeşene, cu soclu înalt, pivniţă şi pridvor pe partea de sud. Casa este acoperită cu şiţă şi luminată prin ferestre multe şi mici. În această construcţie a renăscut şi viaţa monahală, călugării amenajând iniţial un paraclis provizoriu pentru rugăciuni şi liturghii în încăperea dinspre răsărit. A doua casă monahală, ridicată în perioada 2006-2007, este destinată studiului şi lucrului, adăpostind, la parter, biblioteca schitului. Edificiul reprezintă, din punct de vedere arhitectural, o îmbinare a stilurilor aferente construcţiilor dimprejur cu elemente tradiţionale precum acoperişul din şiţă, dolii rezultate prin acoperirea balconului de etajul întâi, structuri de rezistenţă şi contravânturi de influenţă transilvăneană etc.
Paraclisul schitului, inima activităţii religioase, s-a ridicat în anul 2005. În formă clasică, de biserică-navă, locaşul sfânt poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, are 33 de metri pătraţi, este construit din lemn cu elevaţie înaltă. Absida altarului este pentagonală, iar accesul se face printr-un pridvor de dimensiuni reduse care decupează pronaosul şi care este lucrat în lemn. Sculptura generează motive în cruce. Catapeteasma este marcată de trei arcade intercalate cu icoanele împărăteşti şi de cele ale hramului, iar sfântul locaş este iluminat prin ferestre mici, amplasate pe laturile de sud şi de est.
La răsărit de paraclis a fost construit, în 2008, Altarul de vară. Construcţie cu specific tradiţional românesc, acesta este folosit atât pentru sfintele slujbe şi ritualuri, cât şi pentru adăpostirea clopotelor care sunt sprijinite pe grinzi de stejar. Stâlpii masivi susţin acoperişul înalt, cu şiţă.

Loc pentru minuni şi rugăciune

În interiorul paraclisului, în care drept-credincioşii intră desculţi, icoane şi obiecte de cult valoroase te întâmpină pentru smerenie şi rugăciune. În centrul lor se află o parte din Moaştele Sfântului Nectarie. Racla este adăpostită de un baldachin din lemn, din ale cărui elemente decorative atrage atenţia cu precădere vulturul bicefal (simbolistic pentru Bizanţul ortodox) sculptat pe tăblia frontală, cei doi serafimi din partea superioară care susţin sigla schitului (care îi înfăţişează pe cei doi sfinţi ocrotitori). Un alt element este galonul traforat în model de floare de cireş care se regăseşte şi pe tronul arhieresc. Baldachinul adăposteşte şi icoana Sfântului Nectarie, icoana înfăţişându-l pe Tămăduitor în timp ce binecuvântează. Atât datorită tematicii rar întâlnite, cât şi datorită faptului că a fost pictată la Mănăstirea Sfintei Treimi din Eghina (mănăstire pe care Sfântul Nectarie a înfiinţat-o şi care îi adăposteşte, de asemenea, parte din sfintele Moaşte), icoana este extrem de valoroasă ca obiect de cult şi ca semnificaţie religioasă.
Acesteia i se adaugă icoana hramului, în care Sfinţii Nectarie şi Ioan Botezătorul sunt înfăţişaţi umăr lângă umăr. „Alăturarea lor nu este deloc nepotrivită: zelul misionar, propovăduirea pocăinţei, a Adevărului, a Sfintei Treimi, a bunei-cuviinţe i-au înflăcărat pe amândoi sfinţii; iar liniştea pustniceştilor sălaşe, dulceaţa nopţilor de rugăciune, a neîncetatei chemări a Domnului, a curăţiei feciorelnice, a înfrânării, a neagonisirii, a suferinţei i-au înveşmântat cu haina luminoasă a cuvioşiei pe Sfinţii Nectarie şi Ioan, deopotrivă!”, explică părintele stareţ într-una dintre prezentările locaşului monahal.
O altă icoană cu totul specială este cea numită Dulcea Sărutare şi închinată Maicii Domnului. Originalul athonit, considerat făcător de minuni, a servit ca model pentru icoana împărătească a paraclisului de la Schitul Brădet, icoană pictată încă din 2003 şi venită, practic, alături de vrednicii călugări încă de la înfiinţarea sfântului locaş, pe care l-a binecuvântat cu toate cele trebuincioase.
Schitul adăposteşte, în total, douăsprezece icoane mari, pictate după model bizantin şi cu materiale specifice vechii iconografii (lemn de tei strâns cu traverse de salcâm, pigmenţi minerali şi vegetali pentru tempera cu ou, foiţă de aur de 22 şi 24 K, grunduri fine etc.). Inestimabile ca valoare artistică şi mai ales spirituală, cele douăsprezece icoane mari împodobesc naosul, catapeteasma, pereţii de miazănoapte şi miazăzi, spătarele tronului arhieresc şi scaunul stăreţesc.

Numeroşi credincioşi trec zilnic pragul sfântului locaş, pentru reculegere, pentru iertare, pentru rugăciune. Cunoscut în întreaga lume pentru puterea tămăduitoare a minunilor sale, ocrotitorul Schitului, Sfântul Nectarie, este o permanentă şi salvatoare chemare pentru cei chinuiţi de boli incurabile sau pentru familiile disperate ale acestora. În faţa raclei care adăposteşte Moaştele, lacrimile se unesc de fiecare dată cu puterea credinţei.


Detalii utile privind programul slujbelor şi vizitarea Schitului:

Contact:
Satul Brădet, comuna Brăduleţ, CP 117147, judeţul Argeş, România
Prezenţă on-line: schitulbradetu.blogspot.com
E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. , telefon: 0248/267.520

Acces:
Argeş, Piteşti – DN 7C (17,5 km) până la Merişani – viraj la dreapta pe DJ 703I (27 km) până în intersecţia către Curtea de Argeş – continuare linie traseu pe DN 73 C (2,3 km) până la comuna Muşăteşti – viraj la stânga pe DJ 703 I (6,7 km) până în comuna Brăduleţ, sat Brădet – ramificaţie 1 km stânga până la Schit.
Distanţă aproximativă din municipiul Piteşti: 55 km.

Programul slujbelor:
De luni până sâmbăta dimineaţa:
07:00 – 10:00, ceasurile 3 şi 6, Acatist şi Sfânta Liturghie.
17:00 – 18:30, ceas 9, Vecernia şi Pavecerniţa mică
22:00 – 00:30, Miezonoptica, utrenia şi ceasul întâi.

În duminici şi praznice:
Sâmbată seara, 19:00 – 23:00 Priveghere (Vecernia mare şi Utrenia)
08:30 – 11:30 acatist, ceasurile 3 şi 6, Sfânta Liturghie
17:00 – 18:00 Paraclisul Maicii Domnului

Program de vizitare:
De marţi până duminică
07:00 – 11:00 (4 ore)
16:00 – 20:00 (4 ore)
Lunea, schitul este închis pentru vizitare.

Condiţii de vizitare:
1. Ţinuta cuviincioasă: bărbaţii - pantaloni lungi, femeile – fustă lungă, bluză încheiată la gât şi capul acoperit.
2. Menţinerea liniştii.
3. Utilizarea aparatelor foto sau a camerelor de filmat este permisă numai cu consimţământul conducerii mănăstirii.
4. Declararea apartenenţei confesionale.
5. Schitul nu are posibilităţi de cazare.

 

Formular interactiv