Head.png
Biserica satului Galeş

În satul Galeş, la aproximativ un kilometru de drumul principal ce străbate comuna Brăduleţ, pe partea stângă, se ridică biserica satului. Sfântul locaş ce poartă hramul sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena a fost ridicat din piatră întâia dată în 1877. Conform Catagrafiei Eparhiei Argeşului de la 1824, cercetătorii afirmă că înainte aici a existat o bisericuţă din lemn, ctitorită undeva pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea de către episcopul Iosif I, la vremea când Galeşul făcea parte din Plaiul Arefului Loviştii.

Biserica de lemn purta hramul „Intrarea în biserică”, la fel ca şi lăcaşul din Galeşul de Sibiu, care este de altfel vatra de origine a satului argeşean.


Ctitorită de preotul Alecu Popescu, biserica zidită din piatră la 1877 a fost construită pe locul celei de lemn, după ce aceasta a fost distrusă de foc.  Aşezată pe dealurile din dreapta Vâlsanului, noua biserică ridicată în formă de cruce, cu două turle şi cu acoperiş de şiţă a fost târnosită la 1 ianuarie 1878 de episcopul Ghenadie al II-lea al Argeşului, având hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, acestuia adăugându-i-se şi hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.
Nici nu s-au scurs bine două decenii din veacul al XX-lea, şi sfântul locaş este mistuit din nou de flăcări, în urma incendiului fiind nevoie de ridicarea unei noi biserici. Cel căruia i se datorează zidirea celei de-a doua biserici  din piatră este părintele învăţător Gheorghe Minculescu, fiul unui preot din satul Brătieni, vecin cu Galeşul. Acesta a slujit la biserica din Galeş timp de 54 de ani, timp în care s-a îngrijit şi de reconstrucţia bisericii distruse de foc, care „arsese până în ziduri”, cu ajutorul credincioşilor din sat. Aşa s-a ridicat din nou, după şase ani de trudă, biserica satului Galeş, la târnosirea căreia, în 1926, i s-a dat ca hram principal „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. În vremea celui de-al Doilea Război Mondial, la biserica din satul Galeş slujea preotul Marin Dana, care a ridicat un monument închinat eroilor din prima conflagraţie mondială şi o clopotniţă de piatră.
În dimineaţa zilei de 3 iulie 1978, găleşenii asistau cu mare amărăciune la o scenă dezolantă: ca un blestem, biserica satului se făcuse scrum pentru a treia oară, lovită fiind de trăsnet.  Durerea nu i-a dezarmat însă pe oamenii satului, care şi-au adunat forţele şi, asemeni înaintaşilor lor, au ridicat alt sfânt locaş, animaţi de credinţa în Dumnezeu şi de speranţă. În mai puţin de trei luni, întreaga construcţie a fost reclădită, urmând ca biserica să fie repictată. A fost retârnosită în vara anului 1980 şi dăinuie şi astăzi, fiind locul de reculegere, de închinăciune şi leagăn de credinţă pentru întreaga comunitate găleşeană. Aici are loc în fiecare an una dintre rânduielile satului păstrate cu sfinţenie, manifestare ce constă în prăznuirea Sfintelor Paşti de către toţi mărturisitorii Învierii Domnului la „Masa Împăcării”, tradiţie ce reprezintă emblema Galeşului ortodox şi pur românesc din toate vremurile, trecute şi prezente. Se întind în curtea bisericii mesele cu bucate – de post sau de dulce, după cum e rânduiala creştinească – şi cu prilejul altor sărbători. Pomana din Ziua Sfintei Filoteea, de pe 7 decembrie, este o tradiţie ce ţine de aproape un secol în Galeş. În perioada interbelică, praznicul se ţinea la câteva case, cu mâncare de post. Se dădea unei fetiţe din sat un rând de haine din lână ţesută în casă, după pilda muceniţei care împărţea sărmanilor, iar cea care primea veşmintele se îmbrăca cu ele chiar în ziua respectivă. După cel de-al Doilea Război Mondial, bătrânii satului povestesc că milostenia era făcută de bucătarul satului şi de soţia sa, obicei urmat apoi şi de către copiii acestora. Alte sărbători care adună sătenii în curtea bisericii de la Galeş sunt de Ziua Crucii (14 septembrie), de Buna Vestire (25 martie) şi la Sfinţii Apostoli (29 iunie).

Muzeul bisericii – păstrător al istoriei satului
Curtea bisericii din satul Galeş este o adevărată oază de linişte, unde călătorul pe care paşii îl poartă prin aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu descoperă simbolurile spiritualităţii şi credinţei sătenilor din Galeş. Aici, în mijlocul acestei minunate grădini umbrite de arbori falnici şi presărate cu flori din cele mai frumoase şi mai parfumate, îngrijite de mâinile harnice ale găleşenilor, se află cea mai veche construcţie din sat, cunoscută drept casa lui Palalogelu. Faptul că această casă este construită din bârne demonstrează o vechime de cel mult 170 de ani, podina tavanului fiind veche de 130 de ani.  A fost mutată în 2010 în curtea bisericii, unde a fost transformată într-un mic muzeu ce adăposteşte o parte din istoria satului, muzeu amenajat prin grija părintelui Nicolae Eftimie, preotul paroh al sfântului lăcaş. Cei care păşesc în casa veche de peste 170 de ani trebuie să intre cu capul plecat, pentru că uşile, inclusiv cele care fac  trecerea dintr-o încăpere în alta, sunt foarte scunde. În mod surprinzător, cel căruia i-a aparţinut casa în prima jumătate a secolului XX-lea era un om foarte înalt, însă se pare că rostul uşilor mici era acela de a păstra căldura în interiorul casei pe timpul iernii. Casa, reconstruită din bârnele originale, cu acoperiş de şiţă, este formată din trei încăperi, în care regăsim o impresionantă colecţie de fotografii vechi, ilustrative pentru istoria, ocupaţiile, tradiţiile şi obiceiurile găleşenilor. Sunt surprinşi în imagini înaintaşii de seamă ai satului, cei care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei comunităţii – preoţi, învăţători, fruntaşi ai satului, eroi căzuţi la datorie în conflagraţiile mondiale. De asemenea, o serie de instantanee ilustrează evenimentele semnificative pentru viaţa satului – „Masa Împăcării”, târgurile tradiţionale în cadrul cărora găleşenii făceau comerţ cu produse obţinute în propriile gospodării, momentele importante din viaţa bisericii etc. La loc de cinste în micul muzeu de la biserica satului Galeş se află odoarele bisericeşti – pocale, linguriţe de argint, sfeşnice, antimise, o Evanghelie – dar şi litografii vechi de peste 100 de ani.  Într-una dintre încăperi, vizitatorii descoperă arborii genealogici ai celor mai numeroase familii din Galeş, care, după doar patru generaţii, au ajuns să numere sute de membri. De altfel, cu ani în urmă în Galeş existau familii care aveau şi mai mult de 10 copii.
Obiectivul poate fi vizitat în fiecare duminică şi în fiecare zi de sărbătoare iar, la solicitare, pentru grupuri se pot organiza tururi cu ghid.
Acces:  Argeş, Piteşti – DN 7C (17,5 km) până la Merişani – viraj la dreapta pe DJ 703I (27 km) până în intersecţia către Curtea de Argeş – continuare linie traseu pe DN 73 C (2,3 km) până la comuna Muşăteşti – viraj la stânga pe DJ 703 I până în comuna Brăduleţ, sat Galeş.

 

Formular interactiv